Ghertoiul de tranzitie

Prezentul articol este scris de o persoana pentru care am un respect deosebit.Reprezinta gandurile tanarului Daniel Chelariu,cu care am onoarea sa fiu coleg de facultate.Veti regasi descrierea fidela a unei tipologii umane des intalnite pe plaiurile mioritice.Este vorba despre tipul parvenitului,sau,asa cum bine l-a numit colegul meu,GHERTOIUL DE TRANZITIE.

MOTTO : “Cunoştea tot acest putregai din interior. O lume de prefăcuţi. De potlogari cu gulere albe. O lume de farisei. La ce le-o fi trebuind puterea, dacă nu ştiu ce să facă cu ea?”
Olimpian Ungherea - Clubul Cocosatilor
Primul exemplar din sfera tipologiilor sociale la care ma gandesc este...ghertoiul de tranzitie

Personal, limitat si semidoct, el va fi adesea absolvent de studii medii sau superioare de scurta durata. Pe alocuri, el va fi seralist cu studii superioare, si provine adesea din randurile conducerilor IAS urilor, SMA urilor, sau va fi fost maistru mecanic ori subinginer in fostele mari parcuri industriale.Nu vorbeste des, dar atunci cand o face se balbaie, se enerveaza si se inroseste.Isi discuta colegii pe la colturi, iar personal , le culege scamele de pe costum. Revolutia il va prinde posesor de “doua camere decomandate”, Dacie cu imbunatatiri, si nevasta toapa care se coafeaza “permanent”. Proaspat suit pe tancurile si blindatele revoltei populare emanate din suferinta colectiva, el se va fi proclamat dizident. Ulterior, devenit “fesenist” printre primii , isi va cauta un loc cald. Va fi propulsat in conducerea unitatii de stat in care lucra, va planta intrigi si intinde capcane (la asta ii merge mintea), va “sapa” pe toti cei pe care pana atunci ii considerase modele profesionale si va deveni director general. Aici, va fi izbit de o revelatie : el era seful, mersul lucrurilor depindea de vointa lui, simpla lui semnatura refuza sau accepta oferte, totul , dar absolut totul era la picioarele lui. Impune o atmosfera de tiranie in institutie, controleaza tot, el stie tot ce misca, are oameni anume plasati pentru asta.Ca unic Cezar nici nu sade bine sa fii sapat.Va cauta imediat sa isi suplineasca deficientele , dar in mod sigur nu profesional (din simplul motiv ca nu poate), ci social. Isi va persecuta nevasta pentru ca nu-i mai reprezinta statutul, isi va da copiii la meditatii, inlocuieste Dacia cu un Cielo la moda cumparat pe dolari, isi trage casa cu etaj la periferia orasului. Politic, la inceput isi va vedea de lungul nasului, apoi isi va croi drum cu coatele. Va emite pretentii, pentru ca are bani si relatii. Intreprinderea pe care o conduce trage sa moara, si trebuie neaparat privatizata.Conturile se golesc, stocurile scad, utilitatile se scumpesc ,oamenii pleaca. Trecerea in domeniul privat este un lucru bun, si deci, inevitabil. Si cine se va pricepe mai bine sa faca aceasta decat el, unicul si inegalabilul? Deschide usi la FPS, APAPS,AVAS,ministere, isi face prieteni, promite si rezolva. Brusc , bilanturile societatii de stat inregistreaza pierderi, activitatea este redusa, si apoi isi va inchide portile. Activele ii vor fi vandute “in folosul statului” prin contracte de cumetrie, el isi va trage cuvenitele foloase si comisioane, conturile se umfla, SRL-urile soacrei trec pe profit, se renunta la Cielo pentru Passat, apoi la Passat pentru Mercedes cu sofer cu tot (masinile frantuzesti put, s-apoi pentru el “neamtu’, dom’le ii al’ mai dastept om din lumea asta, sa stii de la mine“).Dupa ce lichideaza conturile cu defuncta ciuperca ineficienta a comunismului, el va deveni intreprinzator privat.Fostii lui colaboratori il ajuta ca sa-i ajute, si astfel el va contracta ceva credite devenite ulterior nerambursabile, cu dobanda preferentiala de la BankCoop, Credit Bank, Dacia Felix, ca deja la Caritas jucase, si norocul, ca intotdeauna a fost langa el. Nu neglijeaza politica, da cat i se cere, cotizeaza la partide, ziare, biserici si organizatii. In opinia publica, devine un om de bine, intre timp universitatile particulare il ajutasera, pe merite recunoscute desigur, cu ceva diplome, masterate si doctorate. Devine consilier municipal, judetean, iar mai apoi, deputat. Din aceste pozitii regleaza robinetul spre matca lui, si are grija sa curga cat mai mult. Nu isi uita prietenii, caci ce fel de om este acela fara prieteni? Soacra devine din ce in ce mai prospera, nivelul creste, toata lumea este multumita. El ia in greutate, gafaie, nu renunta la obisnuitele sprituri cu vin superior asezonate cu ceva ceafa de porc,mici si cartofi pai, impreuna cu amicii politruci obisnuitul poker de sambata seara de la Jan – Consilierul, cu 5 lei deschiderea, amanta il oboseste din ce in ce mai mult, dar, tragand linie, el va fi un om implinit. Copiii erau de mult plecati “afara” , la studii, ca spatiul mioritic e pentru prosti.Nu va fi uitat niciodata de unde provine, deci tot afacerile cu statul vor fi cele mai banoase. SRL – urile soacrei au multiple domenii de activitate : consultanta bancara, imobiliara, evaluare, aprovizionare,cherestea, furnituri, asfalt, borduri, pavele, intr-un cuvant cam de toate, tot ce vreti aia va dam. La pretul care ne convine desigur, ca tre’ sa manance si gura noastra o bucata de paine. Si daca se poate, sa fie cat mai alba.Devine campion absolut al contractelor cu atribuire directa, desigur, pentru ca firmele soacrei au experienta in bransa, au pretul cel mai bun, si depun ofertele inainte ca anunturile de licitatie sa apara in ziare.Judeca totul numai in numarul de zerouri, si numai in euro. Ii salta inima de bucurie atunci cand deapana cu nevasta ( ca intre timp, nu mai putea cu amanta ) amintiri, si cand constata “cat de baiat destept am fost eu, da’ am muncit, ca daca nu munceam, nu aveam”. Ii stii figura, moaca lui unsuroasa iti zambeste de pe afisele electorale de orice culoare, lipite pe stalpii de electricitate, mitingurile lui electorale sunt cele mai frecventate pentru ca se impart mici, bere, ulei , zahar si alte cele necesare. Il gasesti si in biserica, vine anual la o slujba - doua, are loc de cinste, la sfarsit imparte pachete tuturor, devine subiect de predica. In pragul campaniei electorale si pe toata durata acesteia te impiedici de el pe strada, da mana cu tine si –ti promite din nou, ca va fi bine. Toti saracii cartierului il stiu cat de bun e, avusese grija sa trimita pachete si promisiuni tiparite din timp pe hirtie de calitate superioara. E reales, si pana la urmatoarea campanie, dispare din peisaj.E ocupat. Pe langa munca de demnitar, trebuie sa-si ajute si soacra intru propasire materiala, la marirea profitului, la neplata impozitelor. El niciodata nu va plati impozit, sau daca o face, plateste sume infime, pentru ca in rest e scutit, au colegii si amicii lui grija sa il treaca pe lista . (“Doar nu lucram la cizmarie”, zice el si face cu ochiul ca sa intelegi unde vrea sa ajunga). Acum a ajuns o specie pe cale de disparitie, si e necajit cand simte ca ii fuge terenul de sub picioare. Generatia lui e inlocuita de alti potlogari, aceia cu gulere albe, aceia care au studii si stiu exact unde sa bage mana. Se multumeste cu mai putin, pana va fi inlaturat total de la portie. Dar facand un bilant, nu regreta. Daca nu facea ce facea ( a se citit “munci”) , ramanea tot cu Dacia, nevasta toapa, si cele doua camere decomandate. Plus ca nu i se recunostea valoarea. Si asta il doare cel mai tare.
                                                                                                                       DANIEL CHELARIU